CORNELIUS GREISING

            Dau ochii prima dată cu lumina  înainte de cel mai lung miez de noapte al fiecărui an ‑ 31 decembrie 1932 ‑ într‑o mică încăpere din curtea capelei AZŞ Popa Tatu din Bucureşti.

Îmi depăn copilăria şi tinereţea pe ultima orbită a cartierului Militari, dincolo de linia de centură a Bucureştiului, între zumzetul ca de stup al capitalei şi liniştea ca de parc a câmpiei bolentiniene.  Parcurg la fără frecvenţă primele două clase primare, din cauza depărtării de şcoală şi mai ales din pricina temerilor mele de larma şi de tumultul acesteia (ambii ani şcolari fiind parcurşi deja de către mine între 5 şi 7 ani, în mod autodidactic, cot la cot cu sora mea mai mare, Steluţa). Ultimele două clase elementare, cele mai importante din viaţa mea, le trec prin iţele miraculoase ale unei şcoli primare din Hârseni,  satul  bunicilor mei de la poalele Muntelui Făgăraş (refugiat din cauza deselor bombardamente asupra Bucureştiului). În anul 1946 îmi înnădesc firul studiilor următoare la Gimnaziul din cartier, Constantin Dobrogeannu Gherea, transformat în Liceul nr. 11, iar apoi în Liceul Tudor Vladimirescu. Un fel de “colonie de corecţie”, stil Makarenko, şi, totodată, o “exilare politică” pentru cei mai buni profesori ai Bucureştiului care nu sunt pe placul regimului dictatorial de atunci.

În anul 1957 mi se înmânează diploma de medic de medicină generală de către Facultatea de Medicina din Bucureşti. După stagiul reglementar de trei ani, în calitate de medic de circumscripţie rurală, trec prin şmotrul unui laborios secundariat şi, cu titlul de medic specialist în boli interne, îmi practic tot timpul profesia îndrăgită într‑o secţie de profil al Spitalului Rm. Sărat.

Închei încă din timpul Facultătii de Medicină o durabilă căsătorie cu o colegă ‑ Tabita Rizea ‑ şi ne îmbogăţim avuţia familială cu trei preţioşi urmaşi: Mihaela, Laurenţia şi Christian.

Cartea mea de căpătâi ‑ de religie, de basm, de poezie, de filozofie şi de mister ‑ este Biblia. O citesc de la 6 ani şi îi despletesc  inegalabila ţesătură sub care se ascunde ‑ la modul propriu sau la modul figurat ‑ vraja adevarului ei mântuitor. 

La sfârşitul anului 1985 ne stabilim cu întreaga familie în Germania, ţara de obârşie a strămoşilor noştri. 

            În modestul meu repertoriu publicistic adun în decursul anilor un mic mănunchi de cărti de poezie şi de teologie:

            Poezie:

            VID RESPIRABIL ‑ Edit. Litera, Bucureşti, 1970 (pseudonim: Doru Râmniceanu)

            CEASUL FÂNTÂNII ‑ Edit. Cartea Românească, Bucureşti, 1977 (pseudonim: Doru Rămniceanu)

            CONVERGENŢA PARALELELOR ‑ Bucureşti 1990

            PUBLICAŢII ÎN REVISTE DE LITERATURÃ

            Teologie:

            CE ESTE OMUL ? ‑ Bucureşti 1990

            DECALOGUL ŞI CRUCEA ‑ Germania, 1995

            SANCTUARUL BIBLIC ‑ Bucureşti 1996

            LEGAMÂNTUL BIBLIC ‑ Ed. Napoca‑Star, Cluij, 2001

            DREPTATEA MÂNTUIRII ‑ Ed. Napoca Star, Cluij, 2005

            SANCTUARUL BIBLIC ‑ revizuit, în curs de apariţie

           CAIETUL IARD "Adu‑ţi  Aminte !", îngrijit împreună cu Mircea Diaconescu, un periodic anual, între 1988‑2006.